zapada de primavara
-
Cuvinte de hârtie #6 – Zăpadă de primăvară de Yukio Mishima
Lucirea aceea trecătoare, care dezvăluise chipul Prinţesei- prea vag pentru a fi numit profil – i-a dat lui Kiyoaki senzaţia că, pentru o fracţiune de secundă, văzuse licărind un curcubeu într-o prismă de cristal pur. Era o după-amiază splendidă de duminică, senină şi liniştită. Şi totuşi Kiyoaki părea convins că undeva, la capătul acestei lumi, care se putea asemui cu un sac de piele umplut cu apă, exista o gaură prin care se scurge picătură cu picătură timpul. Parcă-l şi auzea. E ca o biată pată de rugină pe un şir lung de cauze şi efecte cărora abia dacă le aruncăm o privire când şi când. “Scăpat de încordare şi…
-
Zăpadă de primăvară – Yukio Mishima- recenzie
Descriere: În vreme ce în Europa la Belle Epoque îşi trăieşte crepusculul, în lumea închisă a vechii aristocraţii japoneze pătrund pentru prima oară provinciali neîmpovăraţi de tradiţie, pretendenţi redutabili la puterea politică şi socială. Din rândul noii elite face parte Kiyoaki, un tânăr de o delicateţe exacerbată, educat în spiritul eleganţei şi rafinamentului vremurilor de demult. Prins fără voia sa în lupta dintre vechi şi nou, precum şi în mrejele unei iubiri mistuitoare pentru frumoasa aristocrată Satoko, tânărul hotărăşte să-şi trăiască sentimentele în surdină şi să nu le încredinţeze nici măcar jurnalului în care îşi notează visele bizare ce-i bântuie somnul. Copleşit de personalitatea indescifrabilă a fetei, Kiyoaki suferă în…
- carte, cartea din cufăr, carti, cassandra clare, grave consequences, impecabil, îngerul mecanic, lisa tawn bergren, perfect, sarah shepard, yukio mishima, zapada de primavara
Cartea din cufăr – # 3
Ei bine de mult nu am mai postat la rubrica asta. Dar promit să vă arăt de acum înainte ce citesc în fiecare săptămână, pe cuvânt de cititoare!!! Ce citesc săptămâna aceasta: Ce mai vreau să citesc săptămâna aceasta: Ce am terminat săptămâna trecută :
-
Primele 100 de cuvinte-# 9
Când au ajuns sã discute la şcoalã despre Rãzboiul ruso-japonez, Kiyoaki Matsugae l-a întrebat pe Shigekuni Honda, cel mai bun prieten al sãu, dacã ţinea minte evenimentele de atunci. Amin- tirile lui Shigekuni erau vagi şi în clipa aceea s-a gândit doar la ziua în care au fost duşi pânã la poartã ca sã vadã o procesiune de felinare. La sfârşitul rãzboiului, aveau amândoi unsprezece ani, o vârstã la care, socotea Kiyoaki, ar fi trebuit sã rãmânã cu mai multe impresii. Majoritatea colegilor, aparent atotştiutori în materie de istorie, nu fãceau decât sã înfloreascã amintirile confuze cu anecdote picante prinse din zbor de la adulţi.
