Nu sunt eu – Maia Morgenstern – fragment în premieră

12 aprilie
“Tatăl meu, Aaron Morgenstern, a dispărut. Într-o zi a dispărut pur și simplu. L-au ridicat de pe stradă. Nimeni nu a mai știut nimic. Era în timpul războiului. Pe mine și pe mama ne-au deportat în Transnistria. Cea mai mare durere a mamei mele – bunica ta, Estera-Leah – a fost că soldații i-au aruncat scrisorile în râu. Scrisorile de dragoste ale soțului ei – bunicul tău, Aaron Morgenstern. Mama mi-a spus că ea nu ura pe nimeni. Nu dorea răul nimănui. Dar nici n-a putut uita vreodată atrocitățile pe care le-a trăit.” (Dusea, tatăl)

Să nu uiți. Asta am învățat eu de la tata. Să le povestești copiilor. Să nu urăști asta mi-a transmis bunica. Să le transmiți trecutul generațiilor care vin. Iată moștenirea mea.

În cartea Nu sunt eu, Maia Morgestern deapănă amintiri despre părinți, despre ce moștenire lăsăm mai departe fiicelor noastre. O carte cu ecouri de umbre ale trecutului și șoapte de învățăminte.

În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat îngheţată pe săturate. Şi am cântat cântece franţuzeşti. În ziua în care am îmbătrânit, a fost frumos. Maia Morgenstern