carte | recenzie

Toată lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr – recenzie

March 17, 2018

Titlu: Toată lumina pe care nu o putem vedea

Autor: Anthony Doerr

Editura: Humanitas Fiction

Link de cumpărare

***

Un tablou în mișcare, plin de frumusețe rară, o pagină neagră de istorie, un roman acaparant.

Cartea Toată lumina pe care nu o putem vedea se deschide ușor cu un peisaj sumbru, obuzele cad din cer asupra orașului Saint-Malo. Orașul este ocupat de trupele germane, iar aliații bombardează orașul pentru a-l elibera. Acesta este distrus aproape în întregime înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Acțiunea se mută din momentul prezent în care orașul este bombardat și trecut, înainte cu ceva timp de începerea războiului.

Romanul urmărește viețile a doi copii, o fetiță oarbă Marie-Laure care trăiește la Paris alături de tatăl ei și un băiat german orfan pe nume Werner, pasionat de tehnică.

Marie-Laure orbește de mică, iar pentru a îi face viața mai ușoară, tatăl ei care este responsabil cu toate cheile muzeului o duce pe aceasta în fiecare zi la Muzeul de Istorie Naturală din Paris. Acolo fetița își petrece zilele printre scoici, melci și fosile. Tatăl ei o învață se exploreze lumea prin intermediul celorlalte simțuri și să se orienteze în spațiu.

Pe celălalt plan, Werner, băiețelul orfan, alături de sora lui Jutta ascultă cu sufletul la gura transmisile radio ale unui bărbat ce le explică știința celor mici, e o transmisie radio ciudată și acaparantă. După ce crește mai mare el este acaparat de misterile tehnicei și învață să repare radiouri cu o dibăcie nemaipomenită.

După ce repară radioul unui neamț bogat, el este trimis de către acesta la o școală nazistă, unde este antrenat să devină un viitor soldat cu sânge rece, însă Werner își păstrează latura umană.

Când războiul izbucnește, Parisul devine un loc periculos pentru Marie-Laure și tatăl ei, iar aceștia pleacă spre casa unchiului ei în Sain-Malo. Acolo tatăl ei îi va construi o miniatură din lemn a orașului pentru ca Marie-Laure să se poată orienta în spațiu.

Între timp, Werner este trimis la război și primește sarcina de a intercepta transimisiile radio ale inamicului, în cele din urmă acesta ajunge și el în Saint-Malo și alături de alți soldați în timpul bombardamentului rămâne blocat în subsolul unui han de unde încearcă să scape.

În cele din urmă destinul celor două personaje, o fetiță oarbă și un băiat pasionat de tehnică se va intersecta într-un mod impresionant. Pentru a afla acest lucru, trebuie să citiți această carte acaparatoare.

Limbajul folosit de autor este de o frumusețe nemaipomenită,  cadrul în care se desfășoară acțiunea te aruncă în mijlocul poveștii, iar împreună cu Marie-Laure și Werner vei încerca să găsești și tu lumina din întuneric.

“O piatră îi cade în palmă. E rece. Mare cât un ou de porumbel. În formă de lacrimă. Marie-Laure strânge într-o mână căsuța și în cealaltă piatra. Camera i se pare fragilă, vulnerabilă. De parcă niște degete uriașe îi vor străpunge pereții din clipă-n clipă.”

“Ea are revelația că asta trebuie să fie rădăcina fricii lui, a oricărei frici. O lumină pe care nu o poți opri, care se va întoarce spre tine, călăuzind un glonț spre țintă.”

“- Uite. Vocea îi e luminoasă. Ochii îi strălucesc. Asta voiam să îți arăt.

În carte sunt desene cu păsări, într-o bogăție de culori. Doi șoimi albi se năpustesc unul spre altul, cu ciocurile deschise. Un flamingo roșu ca sângele își pleacă ciocul cu vârful negru deasupra unei bălți. Niște gâște splendide stau pe un promontoriu și se uită la un cer amenințător.”

Rating: 5/5

 

 

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *