calatorii in timp | carti | drama | editura leda | fictiune | istorii de familie | kate atkinson | memorie | recenzie | recenzii | trecut si prezent | viata ca un joc de crochet

Viaţa ca un joc de crochet – Kate Atkinson – recenzie

August 4, 2016


Frig, din ce în ce mai frig. Într-o bună zi, ultima pasăre îți cântă vlăguitul adio și cade ca o piatră. Într-o altă zi, se desprinde și frunza finală, nici un mugur nu mai apare. La început a fost cuvântul, dar la sfârșit este numai tăcere.


Viaţa ca un joc de crochet este un joc magic de memorie, ca o bucată de sticlă ce s-a spart în mii de bucăţele de memorie ce trebuie unite pentru a forma un întreg, pentru a găsi adevărul aşa cum e, lipsit de frumuseţe sau farmec.

Romanul spune istoria unei generaţii, a unei familii vechi, a consecinţelor pe care faptele din trecut le au asupra urmaşilor, modul în care istoria se repetă într-un mod straniu, cu un surâs lucid.

Viaţa oamenilor din această familie este comparată cu viaţa pădurii din apropierea cercului în care aceştia îşi duc existenţa. La început pădurea era vastă, însă acum a fost tăiată, ea şi-a pierdut strălucirea la fel ca familia Fairfax.

Familia Fairfax locuieşte pe o alee liniştită la capătul Intrării Păduceilor. Charles şi Isobel doi adolescenţi trăiesc împreună cu mătuşa lor acră Vinny şi tatăl lor alături de o mamă vitregă şi corpolentă pe nume Debbie.

Povestea ne este narată de Isobel, o fire visătoare ce aşteaptă ca Eliza, mama ei şi a lui Charles să se întoarcă acasă, să o vadă la capătul aleii aşa cum era ea tânără, amuzantă cu o tentă subtilă de tabac si parfum Arpege. Nimeni nu mai ştie de ea, lumea spune că a fugit în lume cu un străin, însă Isobel este convisă că adevărul este altul.

Aceasta caută prin tenebrele trecutului să rezolve misterul, să înlăture ceaţa ce îi orbeşte ochii, să înceapă să îşi amintească motivul dispariţiei mamei lor.

Romanul este format din fragmente de memorie, de bucăţele din trecut, de momente dubioase, de amintiri înceţoşate ce devin clare ca lumina zilei înspre sfârşitul romanului.

Viaţa este un joc de crochet, un joc de crochet cu oameni!

Cartea aceasta m-a suprins, m-a învârtit într-un joc de memorie, încât nu mai ştiam dacă să mă încred sau nu în naratoare, deoarece propria ei memorie îi juca feste şi o arunca într-o lume ciudată, stranie şi întortocheată.

 Stilul autoarei este oarecum asemănător cu cel al lui Kate Morton şi Margaret Atwood, modul în care aceste trei autoare leagă trecutul cu prezentul şi generaţiile de oameni este fascinant şi cred că acesta este oarecum punctul lor comun, de aceea scriitura lor mă fascinează.

Acest roman a fost prima mea întâlnire cu Kate Atkinson şi se pare că este considerat de critici un roman mai slab decât alte capodopere ale sale. Dacă un roman considerat mai slab scris de această autoare m-a surprins, oare cum mă vor surprinde capodoperele sale? Abia aştept să văd şi să rămân uimită.

         Eu sunt povestitoarea de la sfârșitul timpului. Eu știu cum se termină. Se termină așa. 

                                                                       
 Rating: 4/5
Please follow and like us:

Only registered users can comment.

  1. „La început a fost cuvântul, dar la sfârșit este numai tăcere.” Ce frumos! 🙂 Dacă ai spus că stilul e asemănătorul celui lui Kate Morton, clar trebuie să pun mâna pe ea. Frumoasă recenzie!

  2. Woo, ce interesant sună, o pun și eu pe wish list! N-am mai auzit până acum de ea, însă de cărțile lui Kate Morton am auzit și clar vreau să le încerc și pe acelea.
    Ce-mi place cum sună asta: "La început a fost cuvântul, dar la sfârșit este numai tăcere."
    Felicitări pentru recenzie, e tare frumoasă! >:D<

    P.S. Te-am nominalizat la Liebster Award, sper să-ți faci timp să răspunzi la întrebările mele: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/08/liebster-award-nomination.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *