abnegationamitycandorcartecarticuvintedauntlessdistopiedivergenteruditefourfricarecenzierecenziirevoltasocietatetrisveronica roth
Divergent de Veronica Roth - recenzie
Se spune că frica este un răspuns de apărare a organismului atunci când persoana în cauză se află într-un pericol ce îi poate periclita viața.
Oamenii au încercat mereu să își înfrunte temerile, chiar dacă acest lucru este foarte greu și pare imposibil, avem parte de o stare de împlinire euforica atunci când doborâm fiecare angoasă, fie ea oricât de mică.
Această încercare de a doborî frica se numește curaj.
Romanul de debut al Veronicăi Roth tratează acest subiect într-un mod inedit, creând o distopie ce te ține în priză de la primele pagini.
Cartea ne prezintă o societate ciudată în care oamenii sunt împărțiți în 5 facțiuni pentru a descuraja nevoia acestora pentru independență și dorința lor de a fi diferiți, de a se deosebi de ceilalți indivizi.
În această societate aparent ideală, Beatrice încearcă să își găsească locul, să își descopere identitate. Este pusă în situația de a-și alege propriul destin la ceremonia de separare in facțiuni.
Societatea din Divergent este împărţită în cinci facţiuni (nu mă puneţi să le enumăr în română, deoarece am citit cartea în engleză): Abnegation - cei care sunt plini de abnegaţie, sunt altruişti, Candor -mereu sinceri, spun întotdeauna adevărul, Erudite - cei intelectuali, au o sete de cunoaştere imensă, Dauntless - cei curajoşi, iubitori ai pericolului, Amity - iubitori ai păcii.
La ceremonia de alegere, Beatrice îşi trădează propria facţiune, alegând să facă parte din categoria celor curajoşi, din facţiunea Dauntless. O dată ce această alegere a fost făcută ea nu va mai locui împreună cu familia sa, ci cu membrii facţiunii pe care a ales-o.
Ea nu îşi va mai putea vizita familia şi nici nu îşi va mai vedea fratele vreodată. Un membru al familiei va putea să o viziteze poate doar o dată pe an.
Ea trebuie să păzească acest secret cu foarte mare străşnicie, pentru a nu fi eliminată din societate, pentru a nu fi ucisă.
După ce ajunge în noua facţiune, ea îşi schimbă numele, pentru că va începe o noua viaţă, va avea o nouă identitate, sau poate aici ea începe marea căutare a propriei identităţi. Noul ei nume este Tris.
Pentru a ajunge un membru Dauntless, toţi iniţiaţii vor trebui să treacă câteva probe, destul de grele. Alături de câţiva prieteni iniţiaţi Christina, Al şi Will, dar şi de instructorul Four, un băiat chipeş şi misterios va trece mai uşor prin greutăţile pe care viaţa i le rezervă.
Toate probele pe care trebuie să le treacă, sunt o treaptă pe care o păşeşte în învingerea propriilor temeri. Ea trebuie să se lupte cu alţi iniţiaţi, trebuie să înveţe să se detaşeze de durere, de sentimente şi de milă. Mai încolo, ea va învăţa că frică naşte monştrii şi de fapt ea ne poate tortura mai mult decât durerea fizică.
Frica ne torturează psihicul.
Această carte este extrem de interesantă, te captivează, este o formulă plină de acţiune, revoltă, o luptă contra cronometru împotriva unei societăţi în care se instaurează haosul, o încercare de restabilire a ordinii.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care interacţionează personajele între ele, modul în care Tris evoluează pe parcursul cărţii, de la o adolescentă timidă, la o fată ce trebuie să îşi ia soarta în propriile mâini.
Extrem de interesantă a fost şi chimia dintre cele două personaje, Tris şi Four, cum prietenia lor se transformă treptat în dragoste, cum asemănările dintre ei crează o conexiune puternică.
Căutarea identităţii într-o lume care impune identităţi copiate la xerox, este o sarcină dificilă, dar necesară. Trebuie să alfi cine eşti, de ce eşti aici şi încotro te îndrepţi. Ai nevoie să şti ce te defineşte, ce te limitează, ce anume îţi dă aripi. Iar uneori trebuie să afli cât de departe poţi merge pentru a apăra pe cei dragi de pericole inevitabile, ce decizii nebănuite vrei lua în lupta de a evada din colivia stereotipurilor.
Cu toate că multe persoane spun că seria Divergent seamănă cu Jocurile Foamei, eu vreau puţin să îi contrazic, da cele două tratează aceleaşi teme: (o societate ce înrobeşte oamenii şi le îngrădeşte drepturile, lupta pentru libertate, revolta), însă aceste teme sunt abordate în mod diferit în ambele serii.
În încheiere vreau să vă spun că, în ce priveşte cărţile distopice contemporane plasez Divergent pe locul 2, deoarece nici-o serie nu detronează Jocurile Foamei, care este aproape de inima mea, şi în opinia mea este pe locul 1.
Această carte a primit de la mine 4 trandafiri din 5. Abia aştept să văd dacă şi următoarele cărţi din serie mă vor impresiona la fel ca prima.
Această carte este extrem de interesantă, te captivează, este o formulă plină de acţiune, revoltă, o luptă contra cronometru împotriva unei societăţi în care se instaurează haosul, o încercare de restabilire a ordinii.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care interacţionează personajele între ele, modul în care Tris evoluează pe parcursul cărţii, de la o adolescentă timidă, la o fată ce trebuie să îşi ia soarta în propriile mâini.
Extrem de interesantă a fost şi chimia dintre cele două personaje, Tris şi Four, cum prietenia lor se transformă treptat în dragoste, cum asemănările dintre ei crează o conexiune puternică.
Căutarea identităţii într-o lume care impune identităţi copiate la xerox, este o sarcină dificilă, dar necesară. Trebuie să alfi cine eşti, de ce eşti aici şi încotro te îndrepţi. Ai nevoie să şti ce te defineşte, ce te limitează, ce anume îţi dă aripi. Iar uneori trebuie să afli cât de departe poţi merge pentru a apăra pe cei dragi de pericole inevitabile, ce decizii nebănuite vrei lua în lupta de a evada din colivia stereotipurilor.
Cu toate că multe persoane spun că seria Divergent seamănă cu Jocurile Foamei, eu vreau puţin să îi contrazic, da cele două tratează aceleaşi teme: (o societate ce înrobeşte oamenii şi le îngrădeşte drepturile, lupta pentru libertate, revolta), însă aceste teme sunt abordate în mod diferit în ambele serii.
În încheiere vreau să vă spun că, în ce priveşte cărţile distopice contemporane plasez Divergent pe locul 2, deoarece nici-o serie nu detronează Jocurile Foamei, care este aproape de inima mea, şi în opinia mea este pe locul 1.
Această carte a primit de la mine 4 trandafiri din 5. Abia aştept să văd dacă şi următoarele cărţi din serie mă vor impresiona la fel ca prima.
6 comentarii
am citit doar Divergent din aceasta trilogie, dar nu pot sa spun ca mi-a placut .Desi la un moment dat am avut toate cartile , le-am dat la schimburi fara sa le citesc.Nu pot sa spun ca cele 2 personaje principale mi-ar fi lasat vre-o impresie ....
RăspundețiȘtergeremie mi-a placut. nu stiu cum, pentru ca de obicei genul YA nu ma impresioneaza foarte mult, dar cartea aceasta mi-a placut.
ȘtergereAm citit Divergent cu mult timp in urma, mi-a placut atunci, acum nu stiu sigur daca as avea aceeasi pasiune pentru ea :)).
RăspundețiȘtergereTe tuc!
:) da, poate o carte te impresioneaza doar intr-un anumit moment. depinde de starea de spirit. eu am citit-o intr-o perioada in care simteam nevoia unei lecturi usoare si poate de aceea mi-a placut.
ȘtergereMi-a placut Divergent destul de mult atunci cand am citit-o, fiind o mare fana a distopiilor, dar celelalte volume nu se ridica la nivelul ei. Insurgent am citit-o imediat dupa si m-a lasat cu o impresie foarte naspa, primul volum fiind inca proaspat in mintea mea. Allegiant l-am citit recent *luna trecuta cred* si desi stiu ca nu se ridica nici el la nivelul primului volum a fost mai ok un picut, desi finalul a fost cam exagerat...
RăspundețiȘtergereEu iti recomand sa ramai doar la primul volum si atat ^^
asa ma gandesc si eu, sunt in dubii daca sa continui sau nu seria. am auzit ca urmatoarele carti sunt slabute peste tot prin blogosfera circula zvonul asta. totusi am sa incerc sa ma conving.
Ștergere