Asasinul Orb - Margaret Atwood - recenzie

by - miercuri, noiembrie 05, 2014


 Ce spun ei:
„La zece zile de la sfarsitul razboiului, sora mea Laura a cazut cu masina de pe un pod.” Asa isi incepe povestea Iris Chase, rememorand dupa mai bine de cincizeci de ani misterioasa moarte a Laurei. O poveste fascinanta despre doua surori si secretele lor, in care adevarul pandeste dupa fiecare pagina, dar abia la sfarsit se arata, naucitor de neasteptat.
Imbinarea perfecta dintre nota grava, lirismul bine dramuit si umorul de la cel frust la cel subtil, precum si intercalarea unor pasaje de science-fiction de o frumusete stranie si captivanta totodata dau naratiunii culoare si dinamism, stimuland permanent interesul. Plasat pe fundalul istoric al secolului douazeci, Asasinul orb este o poveste extraordinara despre aduceri aminte, intriga si tradare.

Ce spun eu:


Asasinul orb este o carte foarte complexa, a a cărei acţiune impresionantă şi fascinantă nu poate fii redată într-o recenzie.  În primul rând în încercarea de a o descrie poate voi strica din magia ei şi îi voi face pe cei sceptici să nu o mai citească. Totuşi am să încerc să redau în scurte cuvinte acţiunea şi lucrurile care m-au impresionat la această carte.

Am ales-o din bibliotecă pentru că la vremea aceea aveam impresia falsă că este un roman poliţist, în genul Agathei Christie, dar m-am înşelat şi în schimb am dat peste o carte diferită de cele pe care le-am citit până acum. Are un stil unic, 3 fire narative şi multe personaje care mai de care mai interesante, dar şi ciudate.

Iris este o femeie cu o vârstă înaintată, a cărei istorii de familie o insipră să îşi lase memoriile familiei sale pe o foaie de hărtie, o foaie de ispăşire. Povestea începe să apară în scenă, iar naratoarea ne prezintă câteva scene frumoase din viaţa bunicii ei, a mamei sale, până ajunge la povestea cea mai importantă, a sa si a sorei sale mai mici Laura (o fată specială, special de ciudată uneori). Autoarea povesteşte copilăria lor împreună, marile drame prin care trec în această perioadă (moartea mamei, starea de decădere a tatălui etc), mici frânturi de fascinaţie exercitată de Laura asupra unui bărbat interesant, cu idei revoluţionare. Dupa o perioada, Iris Chase se căsătoreşte cu Richard, un bărbat bogat pentru a salva afacerea cu nasturi a familiei, însă în căsnicia ei un personaj important apare, aceasta este sora soţului ei, o fiinţă ce doreşte să controleze tot, să se joace, să întindă sforile unei marionete.
  
Povestea se conturează în lumea primului şi al doilea război mondial, prezintă o dramă de familie, modul în care uneori dragostea din care alţi se înfruptă în mod nechibzuit distruge pe fiinţa cea mai apropiată şi felul în care o vorbă şi un adevăr poate ucide într-o clipă un suflet plăpând, visător.

Alt fir narativ care se intersectează cu cele de mai sus este povestea asasinului orb, a unei civilizaţii ce trăieşte pe planeta Xenor. Aceste fragmente care apar în carte sunt desprinse parcă dintr-un comic book american dar care se armonizează foarte bine cu celelalte fire narative creând un roman modern, o artă contradictorie ce te fascineaza.

Mi-a plăcut foarte mult acest roman, deoarece te pune pe gânduri şi te macină zile întregi de la citirea lui. Este o poveste impresionată despre felul în care putem deveni la rândul nostru asasini orbi, măcinaţi de propriul egoism, ucigând fluturii de lumină ce se nasc foarte rar în această lume şi se sting repede, în vânt.


În curând voi posta şi câteva citate interesante din acest roman de nota 10.



You May Also Like

0 comentarii

Instagram

Follow Us