carte | carti | emily bronte | la rascruce de vanturi | recenzie | recenzii

La rascruce de vanturi de Emily Bronte- recenzie

July 24, 2013

~Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti. ~

 Ce spun ei: 
Melodrama romantica– cu care Emily Brontë era, neindoielnic, familiarizata– isi datora imensul succes efectelor create de ambiguitate si de vagul trairilor eroilor. […] in La rascruce de vanturi, lucrurile se petrec exact in sens invers: cu toate ca intamplarile relatate pot sa socheze, sa para uneori incredibile, sunt prezentate, in majoritatea cazurilor, cu o mare claritate si precizie. […] Critica literara a numit acest tip de scriitura “imaginatie concreta” si, ori de cate ori vorbeste despre ea, nu uita sa spuna ca Emily Brontë e “intemeietoarea acestei caracteristici a romanului englez modern” [J. A. Marshall]. Dupa 1847, se vor intalni tot mai des cazuri in care va fi definitorie forta de a contopi obiectul sau actiunea concreta cu descrierea senzatiei produse de ele, forta de a scrie despre vizibil si tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Brontë a ridicat o povestire melodramatica la nivelul unei trairi tragice.- Dan Grigorescu

Ce spun eu :

O carte puternică, o capodoperă , o pictură violentă în care persoajele trăiesc prin intermediul sentimentelor aşa este “La răscruce de vânturi”. Cartea aceasta este o esenţă tare, ea leagă nişte destine zbuciumate, o iubire violentă şi subliniază neputinţa de a înţelege în totalitate natura umană. Emily Bronte  reuşeşte să redea într-un mod atât de armonios fiecare sentiment, ai impresia că romanul respiră şi cântă o melodie tristă de neînţeles ce izvorăşte din sufletul  lui Heathcliff. Iubirea dintre acesta şi Chaterine este mai presus de cuvinte, este o văpaie ce îi consumă şi le mistuie sufletele într-un iad existenţial.  Romanul subliniază egoismul fiinţei umane şi cum acesta poate fi dus la extrem . Iubirea prinde proporţile unei obsesii necontrolabile şi durerea dezumanizează personajele.  
În timp ce citeam această carte, aveam impresia că trăiesc alături de personaje iar pentru că uneori era mult prea tristă o lăsam jos şi continuam lectura cu sufletul la gură peste câteva minute. Acest roman mi-a trezit în minte o mulţime de întrebări cu privire la existenţă, la natura umană şi m-a ajutat să înţeleg că viaţa nu trebuie trăită doar prin intermediul sentimentelor ci avem nevoie şi de o doză de  raţiune şi capacitate de autocontrol pentru a putea trăi o viaţă frumoasă.

Please follow and like us:

Only registered users can comment.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *