carte | carti | hotul de carti | markus zusak | recenzie | recenzii

Recenzie – Hoţul de cărţi de Markus Zusak

April 27, 2013

Am început cartea aceasta ştiind că va fi o lectură genială, însă nu credeam vreodată că are să devină o lectură ce te marchează, te lasă fără cuvinte, te înduioşează iar finalul te face sa plângi, să ţipi dar să fi şi fericit.

La începutul cărţii nu mi-am dat seama cine este naratorul, am crezut că este o fetiţă sau un băieţel, doar pe la mijlocul ei mi-am dat seama că atunci ” când moartea îţi spune o poveste trebuie s-o asculţi”.
Acest roman te lasă fără cuvinte, el spune povestea lui Liesel Meminger, o fetiţă drăguţă, care într-o zi sumbră de iarnă, îşi vede fratele mai mic dându-şi ultima suflare pe trenul în drum spre Molching . Lângă mormântul fratelui ei, ea zăreşte o carte îngropată în zăpada deasă. Aceasta este prima carte furată de Liesel, fata care va deveni hoţul de cărţi. Ajunsă la Molching, mama ei o lasă pe această fetiţă, în grija lui Hans şi Rosa Huberman, care îi vor deveni părinţi sociali. Tatăl ei natural, a fost luat de lângă ea, când era mai mică , sub şoapta unui cuvânt necunoscut de ea ” Kommunist”.
Liesel se va obişnui cu noii săi părinţi, chiar dacă la început este nedumerită şi puţin înspăimântată de Rosa, o femeie ce pare aspră, dar care are o inimă de aur.

În noua locuinţă de pe strada Himmel care înseamnă rai, Liesel se va lupta cu coşmarurile ce o bântuie de la moartea fratelui său, însă Hans sau papa, va fi mereu acolo cu ea, gata să o alinte, să îi cânte la acordeon, să o înveţe să citească. Prima carte pe care Liesel a furat-o se numeşte ” Manualul groparului”, este cartea din care va învăţa să citească, ajutată de papa.

Tot pe această stradă a Germaniei, locuieşte un băiat cu doi ani mai mare decât Liesel, numele lui este Rudy Steiner, şi este persoana care va deveni cel mai bun prieten al hoaței de cărţi. El este cel care va salva o carte din apă pentru Liesel.
Cei doi vor fura împreună mere, apoi cărţi din casa primarului. Liesel va fura câteva cărţi din casa primarului, câte una pe rând, niciodată mai multe. La început Liesel, este trimisă de Rosa să ducă hainele pe care aceasta le spăla şi le călca pentru mai multe persoane de pe strada Himmel, printre acestea erau şi primarul şi soţia lui. Soţia primarului este cea care a văzut-o pe mica hoaţă de cărţi salvând o carte din foc, şi ea este persoana care îi va arăta lui Liesel biblioteca vastă din casa ei. Reacţia lui Liesel la vederea unei încăperi pline de cărţi, este reacţia firească a fiecărui iubitor al acestor preţioase obiecte. Însă, după ce soţia primarului nu mai apelează la servicile Rosei Huberman, Liesel în dorinţa de a se răzbuna refuză cartea pe care aceasta i-o dăruieşte, în schimb se va întoarce şi o va fura, intrând pe fereastra deschisă a bibliotecii primarului.

Un lucru am uitat să menţionez, acţiunea cărţii este plasată în Germania nazistă, o perioadă de asuprire a evreilor. Însă, Hans Huberman chiar dacă este neamţ va ascunde în pivniţă un evreu pe nume Max. Acesta va deveni în scurt timp prietenul hoaţei de cărţi, iar sufletul său va fi vindecat de cuvinte, de cuvintele ce Liesel le rosteşte din cărţile furate şi nu numai. Acesta îi va dărui la rândul lui, două carţi pe care le va scrie în pivniţă, două cărţi atât de frumoase, încât te înduioşează până la lacrimi. Chiar şi într-o lume de ură, secerată de război, unde sângele nevinovat se scurge pe strazile gri, iar un om nebun conduce cu un pumn de fier otrăvitor, spunând cuvinte ce îndeamnă oamenii la cele mai cumplite fapte din istorie, da, în această lume câţiva oameni nu vor uita ce înseamnă iubirea, prietenia, compasiunea pentru semenii noştri, chiar dacă sunt de naţii diferite. Pe aceste străzi secerate de moarte, mai există oameni cărora le pasă de oameni. Mi-a plăcut foarte mult relaţia de prietenie ce va înflori între Liesel şi Max şi felul în care cuvintele şi cărţile pot vindeca, pot alunga frica şi pot uni oamenii.

Şi peste tot în această carte cuvintele joacă un rol important. Pe măsură ce citeşti îţi dai seama că ele pot să mângâie sau pot răscula o naţie întreagă într-un război plin de atrocităţi. Cuvintele sunt peste tot,…………….

Mi-a plăcut enorm de mult cartea aceasta şi nu mă pot opri din scris. Am atâtea de spus despre ea, dar acest lucru îl voi face într-o postare viitoare. Am să revin şi cu citate.
Pot spune despre această carte că este întradevăr una dintre cele mai bune lecturi din ultimii ani, sau chiar ever. Markus Zusak este genial.

Please follow and like us:

Only registered users can comment.

  1. Datorită recenziei tale cartea aceasta a ajuns printre lecturile mele obligatorii.Îmi doresc mult să o citesc,mai ales pentru că acţiunea are loc în Germania.^^
    Felicitări pentru recenzie!:o3

  2. Foarte frumoasă recenzia ta. Am citit și eu cartea și, să nu fiu neserios, e prima carte la care am plâns. Mi-a plăcut enorm de mult, mi-a ajuns la inimă emoția lui Zusak. Succes!

  3. Iti multumesc Anndrei pentru apreciere. Hmm se pare ca avem gusturi comune in materie de carti. Sa sti ca si eu am scapat vreo lacrima doua la aceasta carte, cu toate ca de obicei ma tin tare si nu sunt foarte afectata cand citesc ceva, dar cartea aceasta mi-a atins inima.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *