carte | carti | citate/ quotes | cuvinte de hârtie | yukio mishima | zapada de primavara

Cuvinte de hârtie #6 – Zăpadă de primăvară de Yukio Mishima

March 2, 2013

Lucirea aceea trecătoare, care dezvăluise chipul Prinţesei- prea vag pentru a fi numit profil – i-a dat lui Kiyoaki senzaţia că, pentru o fracţiune de secundă, văzuse licărind un curcubeu într-o prismă de cristal pur.

Era o după-amiază splendidă de duminică, senină şi liniştită. Şi totuşi Kiyoaki părea convins că undeva, la capătul acestei lumi, care se putea asemui cu un sac de piele umplut cu apă, exista o gaură prin care se scurge picătură cu picătură timpul. Parcă-l şi auzea.

E ca o biată pată de rugină pe un şir lung de cauze şi efecte cărora abia dacă le aruncăm o privire când şi când.

“Scăpat de încordare şi tot mai sigur de fata care constituia sursa fericirii sale, sărutul s-a înteţit, devenind chiar pătimaş. Buyele lui Satuko se abandonaseră total buzelor lui.”

“I s-a părut că un evantai uriaş, dar invizibil, împrăştiind o mireasmă ameţitoare, se deschide la punctul de întâlnire al buzelor pecetluite.”

“Deşi după viscol a urmat o zi senină şi frumoasă, n-am putut uita clipele minunate petrecute împreună. În inima mea, zăpada nu încetase, fulgii continuau să cadă luând forma chipului tău, Kiyo. Cât mi-aş fi dorit să locuiesc undeva unde ninge mereu, tot anul, ca să mă pot gândi la tine fără oprire.”

“La fel cum râul îşi reintră în matcă după inundaţii, tot aşa aplecarea spre suferinţă a lui Kiyoaky a ieşit iarăşi la suprafaţă.”

“Cerul se întunecase, iar conturul norilor pălise. Florile însele, acum într-o îngrămădire compactă, începuseră să îşi piardă coloritul, dobândind o nuanţă apropiată de aceea a cerului de seară. Pe când le privea, negrul trunchiului şi al ramurilor îi părea tot mai apăsător şi mai fantomatic. Cu fiecare minut, cu fiecare secundă, florile de cireş se cufundau într-o intimitate mai profundă cu firmamentul.”

“La un moment dat a crezut că vântul umflase iar cortina, însă a zărit-o pe Satuko strecurându-se de după ea.. A luat-o de mână…rece din pricina adierii de seară.”

“I-a atras privirea spatele irizat al unui bondar ce stătuse pe pervaz şi care se îndrepta acum uşor spre camera lui. Corpul oval, verde cu auriu, era străbătut de două dungi fine purpurii. Îşi unduia antenele precaut pe măsură ce avansa pe picioruşele-i subţiri ca o pânză de fierăstrău, absorbit de propriu-i univers ce părea extrem de caraghios în curgerea învolburată a timpului. Cu cât îl privea mai atent, cu atât îl fascina mai mult.”

“A sosit era războiului emoţional, acel război pe care nu-l vede nimeni şi pe care cei indiferenţi nici măcar nu îl simt. Însă a demarat în forţă. Tinerii aleşi de soartă au început deja lupta. Te numeri printre ei, n-am nici o îndoială.”

“Orice vis se destramă.”

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *